Des livres, rien que des livres. Alignés sur les étagères. Empilés au sol.Entassés sur le moindre coin de table. Toutes les pièces en regorgent. A peine la place de circuler.C'est ici, dans cet appartement bourgeois du 16e arrondissement de Paris, que Pierre-Emmanuel Dauzat a installé son bureau. Ici qu'il travaille face à son ordinateur, douze à quatorze heures par jour, à lire, traduire et préfacer les livres des autres et à écrire les siens. Le soir, il n'a qu'à traverser la rue pour rentrer chez lui. "Ma vie sociale est réduite au minimum", reconnaît-il.
A bientôt 50 ans, Pierre-Emmanuel Dauzat est l'un des traducteurs français les plus demandés.[...]
Polyglotte ? Pierre-Emmanuel Dauzat balaie le qualificatif d'un revers de main. Il ne parle aucune des langues qu'il traduit. "Même en anglais, je suis incapable de dire deux mots, assure-t-il. A part le latin et le grec, je n'ai jamais appris aucune langue étrangère. La plupart de mes contrats, je les ai signés sans connaître le moins du monde la langue que j'allais traduire. Il suffit qu'un éditeur me convainque de l'intérêt d'un livre pour que j'accepte de relever le défi. Vous ne pouvez pas imaginer dans quel état de tension je suis quand je me mets à travailler sur un texte auquel je ne comprends rien..."[...]
Sa méthode est toujours la même : allergique aux grammaires, il préfère s'"immerger" dans des dictionnaires et des livres en édition bilingue. Généralement, il ne lit pas à l'avance l'ouvrage qu'il doit traduire : "C'est indispensable pour garder une forme de spontanéité dans la traduction." Seul principe, il commence par traduire la fin : "J'ai une telle angoisse de la mort que je préfère me débarrasser de la fin dès le début", explique-t-il. [...] Ce "besoin vital de (s')exiler dans la langue des autres", il dit l'éprouver depuis toujours. | Cărți, nimic altceva decât cărți. Aliniate pe etajere. În grămezi pe podea. Înghesuite pe cel mai mic colț al mesei. Sunt peste tot. Abia dacă e loc pentru a circula. Tocmai aici, în acest apartament burghez din cel de-al 16 sector al Parisului, Pierre-Emmanuel Dauzat și-a instalat biroul. Aici muncește el în fața calculatorului său, douăsprezece până la paisprezece ore pe zi, citind, traducând și prefațând cărțile altora și scriindu-le pe ale sale. Seara, nu trebuie decât să traverseze strada pentru a ajunge acasă. "Viața mea socială este redusă la minimum", recunoaște el. La aproape cei 50 de ani, Pierre-Emmanuel Dauzat este unul din traducătorii francezi cei mai solicitați.[...] Poliglot? Pierre-Emmanuel Dauzat înlătură calificativul cu un gest al mâinii. El nu vorbește niciuna din limbile din care traduce. "Chiar în engleză, sunt incapabil să spun două vorbe, asigură el. În afară de latină și greacă, nu am învățat niciodată o altă limbă străină. Cea mai mare parte a contractelor mele, le-am semnat fără a cunoaște cât de puțin din limba din care urma să traduc. Este suficient ca un editor să mă convingă de interesul pentru o carte, pentru ca eu să accept provocarea. Nu vă puteți imagina în ce stare de tensiune mă aflu când încep să lucrez asupra unui text din care nu înțeleg nimic..."[...] Metoda sa este mereu aceeași: alergic la gramatică, el preferă să se '"scufunde" în dicționare și în cărțile în ediție bilingvă. În general, el nu citește înainte opera pe care trebuie să o traducă: "Acest lucru este indispensabil pentru a păstra o anumită spontaneitate a traducerii." Singurul principiu, el începe prin a traduce sfârșitul: "Am o asemenea angoasă în fața morții, încât prefer să mă debarasez de sfârșit de la bun început", explică el. [...] El declară că a avut întotdeauna această "nevoie vitală de a se exila în limbile altora ". |