Des livres, rien que des livres. Alignés sur les étagères. Empilés au sol.Entassés sur le moindre coin de table. Toutes les pièces en regorgent. A peine la place de circuler.C'est ici, dans cet appartement bourgeois du 16e arrondissement de Paris, que Pierre-Emmanuel Dauzat a installé son bureau. Ici qu'il travaille face à son ordinateur, douze à quatorze heures par jour, à lire, traduire et préfacer les livres des autres et à écrire les siens. Le soir, il n'a qu'à traverser la rue pour rentrer chez lui. "Ma vie sociale est réduite au minimum", reconnaît-il.
A bientôt 50 ans, Pierre-Emmanuel Dauzat est l'un des traducteurs français les plus demandés.[...]
Polyglotte ? Pierre-Emmanuel Dauzat balaie le qualificatif d'un revers de main. Il ne parle aucune des langues qu'il traduit. "Même en anglais, je suis incapable de dire deux mots, assure-t-il. A part le latin et le grec, je n'ai jamais appris aucune langue étrangère. La plupart de mes contrats, je les ai signés sans connaître le moins du monde la langue que j'allais traduire. Il suffit qu'un éditeur me convainque de l'intérêt d'un livre pour que j'accepte de relever le défi. Vous ne pouvez pas imaginer dans quel état de tension je suis quand je me mets à travailler sur un texte auquel je ne comprends rien..."[...]
Sa méthode est toujours la même : allergique aux grammaires, il préfère s'"immerger" dans des dictionnaires et des livres en édition bilingue. Généralement, il ne lit pas à l'avance l'ouvrage qu'il doit traduire : "C'est indispensable pour garder une forme de spontanéité dans la traduction." Seul principe, il commence par traduire la fin : "J'ai une telle angoisse de la mort que je préfère me débarrasser de la fin dès le début", explique-t-il. [...] Ce "besoin vital de (s')exiler dans la langue des autres", il dit l'éprouver depuis toujours. | Cărți, numai cărți. Aranjate pe rafturi. Puse unele peste altele pe podea. Puse grămadă în cel mai îndepărtat colț al mesei. Sunt din plin. De-abia e loc să te miști. Aici, în acest apartament burghez din arondismentul 16 al Parisului, Pierre-Emmanuel Dauzat și-a instalat biroul. Aici lucrează el în fața calculatorului, doisprezece până la paisprezece ore pe zi, citind, traducând, prefațând cărțile altora și scriindu-le pe ale sale. Seara, trebuie doar să traverseze strada pentru a ajunge acasă. „Viața mea socială e redusă la minim”, recunoaște el. Împlinind în curând 50 de ani, Pierre-Emmanuel Dauzat este unul dintre traducătorii francezi cei mai ceruți.[…] Poliglot? Pierre-Emmanuel Dauzat neagă calificativul dând din mână. Nu vorbește niciuna din limbile din care traduce. „Nu pot spune două cuvinte nici măcar în engleză, confirmă el. În afară de latină și greacă, nu am învățat niciodată nicio limbă străină. Am semnat majoritatea contractelor mele fără să știu deloc limba din care urma să traduc. E îndeajuns ca un editor să mă convingă de interesul pentru o carte ca să accept să răspund la provocare. Nu vă puteți imagina cât de încordat sunt când mă apuc să lucrez cu un text din care nu înțeleg nimic...” […] Metoda sa e mereu la fel : fiindcă nu îi plac gramaticile, el preferă să se „adâncească” în dicționare și ediții bilingve. De obicei, nu citește dinainte lucrarea pe care trebuie să o traducă: „E necesar pentru a păstra o formă de spontaneitate în traducere. ” Are un singur principiu, începe să traducă sfârșitul: „Am o oarecare angoasă a morții de a prefera să scap de final încă de la început”, explică el. […] Această „nevoie de a (se) exila în lumea lingvistică a altora” a resimțit-o dintotdeauna, spune el. |