Des livres, rien que des livres. Alignés sur les étagères. Empilés au sol.Entassés sur le moindre coin de table. Toutes les pièces en regorgent. A peine la place de circuler.C'est ici, dans cet appartement bourgeois du 16e arrondissement de Paris, que Pierre-Emmanuel Dauzat a installé son bureau. Ici qu'il travaille face à son ordinateur, douze à quatorze heures par jour, à lire, traduire et préfacer les livres des autres et à écrire les siens. Le soir, il n'a qu'à traverser la rue pour rentrer chez lui. "Ma vie sociale est réduite au minimum", reconnaît-il.
A bientôt 50 ans, Pierre-Emmanuel Dauzat est l'un des traducteurs français les plus demandés.[...]
Polyglotte ? Pierre-Emmanuel Dauzat balaie le qualificatif d'un revers de main. Il ne parle aucune des langues qu'il traduit. "Même en anglais, je suis incapable de dire deux mots, assure-t-il. A part le latin et le grec, je n'ai jamais appris aucune langue étrangère. La plupart de mes contrats, je les ai signés sans connaître le moins du monde la langue que j'allais traduire. Il suffit qu'un éditeur me convainque de l'intérêt d'un livre pour que j'accepte de relever le défi. Vous ne pouvez pas imaginer dans quel état de tension je suis quand je me mets à travailler sur un texte auquel je ne comprends rien..."[...]
Sa méthode est toujours la même : allergique aux grammaires, il préfère s'"immerger" dans des dictionnaires et des livres en édition bilingue. Généralement, il ne lit pas à l'avance l'ouvrage qu'il doit traduire : "C'est indispensable pour garder une forme de spontanéité dans la traduction." Seul principe, il commence par traduire la fin : "J'ai une telle angoisse de la mort que je préfère me débarrasser de la fin dès le début", explique-t-il. [...] Ce "besoin vital de (s')exiler dans la langue des autres", il dit l'éprouver depuis toujours. | Cărți, cărți, nimic altceva. Înșiruite pe rafturi. Stivuite pe jos. Îngrămădite pe ultimul colț de masă. O abundență de cărți în toate încăperile. Abia mai este loc să faci un pas. Aici, în apartamentul din arondismentul 16 din Paris, și-a instalat biroul Pierre-Emmanuel Dauzat. Aici lucrează, în fața calculatorului, între doisprezece și paisprezece ore pe zi, citind, traducând și prefațând cărți scrise de alții ori scriind la ale sale. Seara doar traversează strada și e deja acasă. „Viața mea socială se reduce la minimum”, mărturisește acesta. La cei aproape 50 de ani, Pierre-Emmanuel Dauzat este unul dintre cei mai solicitați traducători francezi. [...] Poliglot? Fluturându-și dosul palmei, Pierre-Emmanuel Dauzat respinge calificativul. Nu vorbește niciuna din limbile din care traduce. „Chiar și în engleză, nu pot spune nici măcar două vorbe, afirmă acesta. În afară de greacă și latină, nu am învățat niciodată vreo limbă străină. Majoritatea contractelor le-am semnat fără să știu o boabă în limba din care urma să traduc. E de-ajuns ca un editor să mă convingă de valoarea unei cărți ca să accept provocarea. Nici nu vă puteți imagina tensiunea în care mă aflu când încep lucrul la un text din care nu înțeleg nimic...”[...] Metoda lui de lucru e întotdeauna aceeași: având alergie la gramatici, preferă să se afunde în dicționare și cărți în ediție bilingvă. În general, nu citește înainte opera pe care trebuie să traducă: „Este indispensabil, pentru a păstra un anumit grad de spontaneitate în traducere.” Singurul lui principiu este că începe cu traducerea finalului: „Simt o asemenea angoasă a morții, încât prefer să scap de sfârșit chiar de la început”, explică acesta. [...] „Nevoia aceasta vitală de a se exila în limbile altora”, a resimțit-o dintotdeauna, mai spune el. |