Winning entries could not be determined in this language pair.There were 12 entries submitted in this pair during the submission phase. Not enough votes were submitted by peers for a winning entry to be determined.Competition in this pair is now closed. |
În ziua următoare avu loc nunta. În timpul cununiei, se auzea mireasa plângând, de parcă şi-ar fi presimţit destinul trist, în vreme ce mirele, Dl. Peter Salomon Curius, privea în juru-i sigur pe sine şi cu zâmbet zeflemitor. Vedeţi, pentru dânsul nu exista pe faţa pământului creatură căreia să nu i se fi simţit superior. Când se termină ospăţul de nuntă, Engelhart fu trimis afară cu ceilalţi copii. În spatele casei se găsea o grădină drăgălaşă, plină de meri şi cireşi. Dintr-o pornire surdă de a bate la ochi, Engelhart se separă de restul sindrofiei şi se învârti, cu paşii apăsaţi pe care văzuse că-i au oamenii mari, prin cele mai îndepărtate cotloane ale grădinii. Posibilitatea pe care o întrezărise aproape inconştient se realiză; verişoara cea mai tânără îl urmă, i se proţăpi în faţă şi îl privi tăcută şi oacheşă. După o vreme, Engelhart o întrebă care-i era numele, pe care îl mai auzise de fapt de câteva ori, dar nu reuşise cu adevărat să-l priceapă. O chema Esmeralda, după soţia unchiului Michael de la Viena, iar lumea îi spunea Esmee. Acest fapt stârni din nou gelozia înţepătoare a lui Engelhart, care să-şi dădu drumul gurii şi începu să se fălească. Fu cuprins de duhul minciunii; când sfârşi nu mai avea nicio putere asupra vorbăriei nebuneşti pe care o debitase iar Esmee, care îl fixase admirativ cu privirea, o zbughi de lângă el zâmbind batjocoritor. Aceasta fu perioada în care părinţii săi hotărâră, deşi mai avea un an până la frecventarea obligatorie a şcolii, să-l trimită într-o clasă pregătitoare sub îndrumarea unui bătrân învăţător pe nume Herschkamm. Domnul Ratgeber, care avea o părere grozavă despre aptitudinile lui Engelhart şi care nutrea aşteptări măreţe pentru viitorul lui, era nerăbdător să-l vadă intrat pe calea vieţii şi adăpându-se din izvorul cunoaşterii. Se gândea la propria sa tinereţe, plină de privaţiuni şi de trudă. Încă din primii ani ai căsniciei sale, iubise discuţiile pline de miez şi cărţile bune, şi păstrase o admiraţie romantică pentru toate acele lucruri de care el fusese lipsit şi care lui îi rămăseseră, prin forţa împrejurărilor exterioare, de neatins. | Entry #15490 — Discuss 0 — Variant: Not specified Andreea Sepi, MCIL (X) Германия
|
În cealaltă zi a fost nunta. În timpul ceremoniei se auzea mireasa plângând, de parcă și-ar fi presimțit trista-i soartă, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, privea în juru-i sigur pe sine și afișând un zâmbet sardonic. Chestia era că nu exista nicio făptură pe fața pământului față de care el să nu se fi simțit superior. La sfârșitul ospățului de nuntă, Engelhart fu trimis afară cu ceilalți copii. În spatele casei era o grădină încântătoare, plină de meri și cireși. Dintr-un impuls tâmpit de a ieși în evidență, Engelhart se despărți de restul lumii, pășind încolo și încoace în fundul grădinii, afișând un mers pe care îl deprinsese de la adulți. Se întâmplă exact ceea ce inconștient își închipuise; cea mai mică dintre verișoarele sale îl urmă, se propti în fața lui și îl fulgeră tăcută cu ochii ei cei negri. După un timp, Engelhart o întrebă care-i e numele, pe care-l auzise deja de câteva ori, însă efectiv nu-l pricepuse. O chema Esmeralda, după soția unchiului Michael din Viena, și i se spunea Esmee. Acest detaliu îi trezi din nou lui Engelhart invidia ce-l rodea și începu cu lăudăroșeniile. Duhul minciunii puse stăpânire pe el, ajungând în cele din urmă să dea ochii neputincios cu propriile lui aberații, iar Esmee, care îl privise mirată cu ochi mari, se îndepărtă de el în fugă, râzând disprețuitor. În acest răstimp, deși mai avea un an până la înscrierea obligatorie la școală, părinții lui luară hotărârea să-l trimită la o clasă pregătitoare condusă de un bătrân învățător pe nume Herschkamm. Domnul Ratgeber, care punea foarte mult preț pe talentul lui Engelhart și își punea mari speranțe în viitorul lui, era nerăbdător să-l vadă intrând în cercul vieții și sorbind din izvorul cunoaşterii. Se gândea la propria-i tinerețe plină de lipsuri și greutăți. Încă din primii ani de căsătorie îi plăceau discuțiile pline de miez și cărțile bune și păstra un respect frenetic față de tot ceea ce n-a avut parte pe tărâm spiritual, fiind privat de circumstanţe externe. | Entry #18938 — Discuss 0 — Variant: Not specified
|
A doua zi urma să aibă loc nunta. În timpul ceremoniei religioase se putea auzi plânsul miresei, de parcă şi-ar fi presimţit soarta tristă, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, privea plin de el şi cu un zâmbet ironic în jur. Situaţia era cam aşa, nu exista nicio fiinţă lăsată de la Dumnezeu care să nu i se pară că îi este inferioară. După ce masa festivă luă sfârşit, Engelhart fu trimis afară împreună cu ceilalţi copii. În spatele casei se afla o grădină minunată, plină de meri şi cireşi. Fără a se remarca în acest tumult, Engelhart reuşi să se îndepărteze de ceilalţi şi să se plimbe cu un mers apăsat de adult încoace şi încolo prin grădină. Ceea ce doar presimţea, se întâmplă; cea mai tânără verişoară îl urmă, se aşeză în faţa lui şi îl privi tăcută de sub ochii ei negri. După un timp, Engelhart o întrebă cum o cheamă, îi mai auzise de câteva ori numele, dar nu fusese niciodată foarte atent la el. Se numea Esmeralda, după soţia unchiului Michael din Viena, dar o strigau Esmee. Era o situaţie care trezi din nou o stare de gelozie în sufletul lui Engelhart, începu să se laude. Minciuna îl cuprinse în mraja ei, astfel că trebui să asiste neputincios cum se încurcă în propriile sale minciuni, în timp ce Esmee, care la început îl privi cu uimire, plecă acum de lângă el râzând ironic. În tot acest timp, părinţii săi hotărâră, deşi mai avea încă un an până să atingă vârsta de şcoală, să îl trimită într-o clasă pregătitoare, condusă de un învăţător bătrân pe nume Herschkamm. Domnul Ratgeber, care era foarte încrezător în calităţile lui Engelhart şi avea mari aşteptări de la el, era nerăbdător să îl vadă intrând în cercul vieţii pentru a-şi potoli setea de cunoaştere. Îşi amintea de propria sa tinereţe plină de lipsuri şi de griji. Încă din primi ani de căsnicie îi plăcu să poarte discuţii elevate şi să citească şi chiar şi acum avea un respect deosebit pentru tot ceea ce îl depăşea intelectual şi spre care nu avea acces din cauza unor circumstanţe externe. | Entry #19537 — Discuss 0 — Variant: Romania
|
A doua zi a fost nunta. În timpul ceremoniei, mireasa a fost auzită plângând, părea că şi-ar fi presimţit trista soartă, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, privea în jur încrezător în sine şi zâmbind dispreţuitor. Problema era că, pe pământul lui Dumnezeu nu exista nicio fiinţă faţă de care să nu se fi simţit superior. După ce ospăţul de nuntă luă sfârşit, Engelhart şi cu ceilalţi copii au fost trimişi la aer. Era o grădină drăguţă în spatele casei, plină de meri şi cireşi. Pentru a se face remarcat în tumultul searbăd, Engelhart se îndepărtă de petrecere, păşind încoace şi încolo în fundul grădinii, cu un mers pe care îl deprinsese trăgând cu urechea la adulţi. Ceea ce îşi imaginase el inconştient, se şi întâmplă: cea mai mică dintre verişoare îl urmă, se puse în faţa lui şi-l străfulgeră din ochii negri, tăcând. După o vreme, Engelhart o întrebă de nume, pe care îl auzise, probabil, de câteva ori, dar nu îl înţelesese cu adevărat. O chema Esmeralda, după nevasta unchiului Michael din Viena, şi i se zicea Esmee. Acest fapt a stârnit din nou furnicăturile geloziei în Engelhart, determinându-l să înceapă să ţină discursuri laudăroase. Îl cuprinse spiritul minciunii şi, în cele din urmă rămase neputincios faţă de vorbăria lui delirantă, iar Esmee care îl fixase uimită, fugi zâmbind batjocoritor. În acest timp, cu toate că mai avea un an până la vârsta obligatorie pentru a merge la şcoală, părinţii lui luară hotărârea de a-l trimite în clasa pregătitoare, condusă de un învăţător înaintat în vârstă, care se numea Herschkamm. Domnul Ratgeber, care credea în talentul lui Engelhart, având mari aşteptări legate de viitorul lui, era nerăbdător să-l vadă intrând în cercul vieţii şi, bând din izvorul cunoaşterii. Se gândea la propria-i tinereţe plină de lipsuri şi de greutăţi. Deja din primii ani de căsnicie adora conversaţiile profunde care abordau teme de însemnătate şi cărţile bune, şi păstra un respect exaltat faţă de tot ce nu avusese parte pe plan intelectual sau îi fusese refuzat din cauza circumstanţelor externe. | Entry #16243 — Discuss 0 — Variant: Romania
|
În ziua următoare era nunta. În timpul ceremoniei de nuntă, se auzea cum plânge mireasa, părea că îşi anticipa soarta tristă, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, zâmbind încrezător şi dispreţuitor, se uita în jur. Problema era că nu exista creatură pe pământul lui Dumnezeu căruia el să nu i se fi simţit superior. Când masa luă sfârşit, Engelhart fusese trimis în aer liber cu ceilalţi copii. În spatele casei, era o grădină frumoasă, plină de meri şi cireşi. Condus de impulsul de a se face observat, Engelhart se depărtă de grup şi porni de-a lungul grădinii, mergând într-un mod preluat de la adulţi. Ceea ce bănuia în mod inconştient, se întâmplă; verişoara cea mai tânără îl urmă, se puse în faţa lui şi îl privi în tăcere cu ochii negri. După un timp, Engelhart o întrebă despre numele ei, pe care probabil deja îl auzise de câteva ori, dar pe care de fapt nu l-a înţeles. Ea se numea Esmeralda, după soţia unchiului ei, Michael din Viena şi era strigată Esmee. Aceasta situaţie stârni din nou în Engelhart furnicături de gelozie şi începu să ţină discursuri lăudăroase. Minciuna îl copleşi şi în cele din urmă se confruntă fără putere cu discursul său complet delirant, iar Esmee, ce îl privi nedumerită, fugi râzând batjocoritor. În aceasta perioadă, părinţii lui luaseră decizia de a-l trimite într-o clasă pregătitoare, condusă de un profesor în vârstă, pe nume Herschkamm, deşi după standardele şcolare mai avea timp un an. Domnul Ratgeber, ce credea în talentul lui Engelhart şi avea mari aşteptări de la viitorul lui, era nerăbdător să-l vadă intrând în cercul vietii şi bând din fântâna cunoaşterii. Se gândea la propria tinereţe, laborioasă şi plină de lipsuri. Încă din primii ani de căsătorie, el iubea discuţiile profunde şi cărţile bune şi menţinea un respect entuziast pentru tot ceea i se refuza intelectual şi rămânea ascuns datorită circmstanţelor externe. | Entry #20084 — Discuss 0 — Variant: Romania
|
În cealaltă zi a fost nunta. În timpul cununiei se auzea mireasa plângând, părea că-și presimțea destinul trist, pe când mirele, dl. Peter Salomon Curius, privea orgolios și sarcastic în jurul său. De fapt, nu exista nicio creatură dată de dumnezeu pe fața pământului căreia să nu i se simtă superior. Când se încheie ospățul de nuntă, Engelhart fu trimis cu ceilalți copii la aer curat. În spatele casei era o grădină drăguță, plină cu meri și cireși. Pentru a scăpa de pornirea sumbră, Engelhart se îndepărtă de ceilalți și începu să pășească încolo și încoace prin grădină, într-un fel văzut de el la adulți. Ceea ce i s-a întrezărit neștiut, se întâmplă: verișoara cea mai mică îl urmă, se așeză în fața lui și îl privi tăcut cu ochi întunecați. După o vreme, Engelhart o întrebă cum o cheamă, chiar dacă îl auzise de câteva ori dar pe care nu îl pricepuse cu adevărat. O chema Esmeralda, după soția unchiului Michael din Viena, și era strigată Esmee. Această împrejurare trezi din nou furnicături de gelozie în Engelhart și începu să vorbească cu lăudăroșenie. Spiritul mincinos îl cuprinse și în final rămase fără putere în fața-i vorbelor nebunești, iar Esmee, care îl fixase înmărmurită, fugi râzând batjocoritor. În acest timp părinții săi au hotărât să-l trimită într-o clasă pregătitoare, condusă de un învățător pe nume Herschkamm, chiar dacă mai avea încă un an până la înscrierea obligatorie la școală. Domnul Ratgeber, care avea impresii foarte bune despre înclinațiile lui Engelhart și își punea mari speranțe în viitorul acestuia, era nerăbdător să îl vadă intrat în ciclul vieții, bând din izvorul cunoașterii. Se gândea la tinerețea sa plină de privațiune și strădanie. Încă din primii ani ai căsniciei sale iubea conversațiile substanțiale și cărțile bune și păstra un respect romanțios pentru tot ce era un eșec mental și îi era ascuns datorită circumstanțelor externe. | Entry #15574 — Discuss 0 — Variant: Romania
|
A doua zi a fost nunta. În timpul cununiei o puteai auzi pe mireasă plângând, părea că îşi presimte soarta tristă, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, privea în jur zâmbind sigur de sine şi batjocoritor. Chestia era că nu exista nicio creatură de-a lui Dumnezeu pe faţa pământului, faţă de care să nu se fi simţit superior. Când s-a încheiat ospăţul de nuntă, Engelhart a fost trimis afară împreună cu ceilalţi copii. În spatele casei era o grădină adorabilă plină de meri şi cireşi. Dintr-un impuls de plictiseală de a atrage atenţia, Engelhart se separă de grup şi se plimba încoace şi încolo prin fundul grădinii cu un mers furat de la adulţi. S-a întâmplat ce-i trecu inconştient prin minte; cea mai mică dintre verişoare l-a urmărit, se propti în faţa lui şi îl fulgeră în tăcere cu ochii ei negri. După un timp Engelhart o întrebă cum o cheamă, căci sigur îi auzise numele de câteva ori, dar nu îl reţinuse cu adevărat. O chema Esmeralda, ca pe soţia unchiului Michael din Viena, iar lumea o striga Esmee. Această întâmplare a stârnit din nou invidia spumegândă a lui Engelhart şi aceasta începu să poarte discuţii lăudăroase. Duhul scornelilor îl acapară, iar în final rămase neputincios în faţa propriului discurs plin de închipuiri şi Esmee, care se holbase la el mirată, plecă râzând batjocoritor. Deşi el mai avea încă un an obligatoriu de şcoală, părinţii lui au luat în această perioadă decizia de a-l trimite la o clasă pregătitoare, coordonată de un profesor bătrân pe nume Herschkamm. Domnul Ratgeber, care avea o părere foarte bună despre aptitudinile lui Engelhart şi avea aşteptări mari de la viitorul lui, era nerăbdător să-l vadă intrat în cercul vieţii şi bând din izvorul cunoştinţelor. Se gândea la propria-i tinereţe dificilă şi plină de lipsuri. Chiar şi în primii ani de căsătorie iubea conversaţiile pline de conţinut şi cărţile bune şi avea un respect fanatic pentru orice îi era refuzat sufleteşte şi care, în alte circumstanţe, îi rămânea tăinuit. | Entry #16363 — Discuss 0 — Variant: Romania
|
A doua zi era nunta. Se spune că mireasa plângea în timpul cununiei, părea că îşi presimţise soarta nefericită, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, încrezător pe sine şi zâmbind fălos, privea în jur. Adevărul este că nu exista pe acest pământ dat de Dumnezeu nicio creatură peste care el să nu se fi crezut mai mare. Când masa festivă a luat sfârşit, Engelhart a fost trimis afară cu ceilalţi copii. Era o grădină drăguţă după casă, plină ochi cu meri şi cireşi. Cuprins de nevoia de a ieşi în evidenţă, Engelhart se despărţise de companie, plimbându-se înainte şi înapoi în fundul grădinii cu paşi furaţi de la adulţi. Ceea ce îi fusese fluturat în inconştient, s-a întâmplat: cea mai tânără verişoară îl urmărea, oprindu-se faţă în faţă cu el, clipindu-i tăcând cu ochii ei adânci. După un timp, Engelhart a întrebat-o după numele ei, pe care el îl auzise de mai multe ori, dar pe care de fapt nu îl înţelesese: Ea se numea Esmeralda, după soţia unchiului de la Viena, fiind chemată Esmee. Această circumstanţă îi trezise gelozia furnicândă, începând să poarte discuţii ostentative. Spiritul minciunii îl copleşise, şi, în final, el stătea neputincios în faţa discursului său delirant, iar Esmee, care îl privea uimită, a fugit de acolo, zâmbind ironic. În timpul acela, deşi el mai avea un an până la şcolarizare, părinţii lui luaseră decizia de a-l trimite într-o clasă pregătitoare, condusă de un profesor bătrân, numit Herschkamm. Domnul Ratgeber, care ţinea litanii lungi despre talentul lui Engelhart şi avea aşteptări mari faţă de viitorul acestuia, era neliniştit să îl vadă călcând cercul vieţii şi să-l vadă sorbind din izvorul cunoaşterii. Se gândea la propria-i tinereţe plină de lipsuri şi greutăţi. În primii ani de căsnicie mai adora discuţiile pline de conţinut şi cărţile bune şi avea respect adulator pentru tot ce-i eşuase spiritual şi de care fusese văduvit de circumstanţe exterioare. | Entry #16433 — Discuss 0 — Variant: Romania
|
A doua zi a fost nunta. În timpul ceremoniei se auzea cum plânge mireasa, părea, că își anticipă trista ei soartă, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, încrezător şi zâmbind batjocoritor privea primprejur. Chestiunea era, că nu exista pe pământ nicio făptură creată de Dumnezeu, căreia să nu i se fi simţit superior. Când se încheiă petrecerea de nuntă, Engelhart fusese trimis în aer liber împreună cu ceilalţi copii. Era o grădină drăguță în spatele casei, plină de meri și cireși. Printre lăstarii fără viață se văzu, cum Engelhart se desprinde de societate şi mergând cu pași fermi se avântă încolo şi încoace în adâncimea grădinii. Ceea ce îi trecu prin minte, inconştient, se întâmplă; cea mai tânără verișoară îl urmărise, se puse față în față cu el şi îl fulgeră cu ochii ei negri în tăcere. După un timp, Engelhart o întrebă care este numele ei, pe care probabil îl auzise deseori, darnu îl recepționase cu adevărat. Se numea Esmeralda, după soţia unchiului Michael din Viena, şi i se spunea Esmee. Acest lucru trezi în Engelhart din nou tulburătoarea gelozie, şi începu să țină discursuri lăudăroase. Minciuna puse stăpânire pe el, şi în fine se găsi neputincios în fața discursurilor sale pline de iluzie, iar Esmee, care îl privea nedumerită, o luă la fugă râzând batjocoritor. În această perioadă, părinţii lui luaseră decizia să îl trimită într-o clasă pregătitoare, condusă de un profesor în vârstă numit Herschkamm, chiar dacă mai avea timp încă un an până la frecventarea obligatorie a şcolii. Domnul consilier, care punea mare valoare pe talentul lui Engelhart şi care avea mari aşteptări în ceea ce privea viitorul acestuia, era nerăbdător, să-l vadă intrat în cercul vieţii, cum se hrănește din izvorul de cunoştinţe. Se gândea la lipsurile și dificultățile din tinerețea sa. Încă din primii ani de căsnicie, iubea conversaţiile bogate şi cărţile bune şi avea respect pentru tot, lucru care din punct de vedere spiritual îi lipsea şi care l- a ascuns prin împrejurări externe. | Entry #18109 — Discuss 0 — Variant: Not specified
|
Dupa scurt timp a avut loc nunta. In timpul cununiei mireasa a fost auzita plangand, de parca si-ar fi presimtit tragica soarta, in timp ce mirele, d-l Peter Salomon Curius, privea imprejur plin de sine si zambind dispretuitor. Adevarul era ca nu exista fiinta pe pamant careia el sa nu i se fi simtit superior. La sfarsitul ospatului Engelhardt a fost trimis afara impreuna cu ceilalti copii. In spatele casei era o gradina imbietoare plina de meri si ciresi. Din dorinta natanga de a iesi in evidenta, Engelhardt s-a despartil de ceilalti si s-a plimbat incolo si incoace prin gradina, imitand mersul adultilor. Ceea ce in mod subconstient si-a dorit sa provoace prin aceasta, s-a intamplat: verisoara lui cea mica l-a urmat, i-a iesit in fata si l-a privit intens cu ochi intunecati. Dupa o vreme Engelhardt a intrebat-o cum o cheama. E drept ca ii auzise numele de cateva ori, dar nu l-a inteles. O chema Esmeralda, dupa sotia unchiului Michael din Viena, si i se spunea Esmee. Faptul acesta a trezit din nou gelozia arzatoare a lui Engelhardt, care incepu sa se laude. Geniul minciunii l-a coplesit, astfel incat a ajuns sa nu mai faca fata propriilor cuvantari fanteziste, iar Esmee, care pana atunci l-a privit plina de mirare, a fugit de langa el razand dispretuitor. Parintii lui tocmai luasera hotararea sa-l timita la clasa pregatitoare, desi mai avea un an pana la varsta scolara. Clasa pragatitoare era tinuta de un invatator batran numit Herschkamm. D-l Ratgeber, care il tinea pe Engelhardt drept deosebit de talentat si astepta mult de la el, era nerabdator sa-l vada incepandu-si viata si band din izvorul cunoasterii. Acesta se gandea la propria-i tinerete plina de lipsuri si greutati. Inca din primii ani ai casniciei sale ii placeau conversatiile profunde si cartile bune si pastra un respect idealist pentru toate lucrurile spirituale de care nu a avut parte si pe care circumstantele imprejuratoare l-au impiedicat sa le obtina. | Entry #19060 — Discuss 0 — Variant: Romania
|
A doua zi a fost nunta. În timpul cununiei mireasa s – a auzit plângând, se pare, că avea o premoniție a destinului său trist de aici înainte, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, se uită încrezător în jur și zâmbește disprețuitor. Problema a fost, că nu a existat pe Pământ nici o creatură de la Dumnezeu, care să nu se fi simțit superioară. Când sărbătoarea nunții a fost pe sfârșite, Engelhart a fost trimis cu alți copii în aer liber. În spatele casei era o grădină drăguță, plină cu meri și cireși. Într – o pornire surdă de a se remarca, Engelhart s – a separat de compania copiilor și merse în fundul grădinii, cu un fel de mers legănat deprins de la adulți. Ceea ce s – a întâmplat, l – a impresionat neintenționat; cea mai mică verișoară îl urmă, se așeză vizavi de el și îl privi dușmănos în tăcere cu ochii negri. După un timp a întrebat – o numele său pe care poate l – a auzit de câteva ori, dar de fapt nu îl înțelesese. Ea se numea Esmeralda, după soția unchiului Michael din Viena și se prezentă Esmee. Această împrejurare a stârnit din nou la Engelhart furnicături de gelozie, și el a început să adreseze vorbe lăudăroase. Duhul minciunilor gogonate a venit deasupra lui, iar în cele din urmă el stătea neputincios față în față cu vorbăria lui goală, și Esmee, care s – a holbat la el de uimire, a fugit râzând batjocoritor. În acestă perioadă, chiar dacă el a avut timp încă un an să frecventeze școala obligatorie, părinții lui luaseră decizia de a – l trimite într – o clasă pregătotoare, condusă de un profesor mai vechi numit Herschkamm. Domnul consilier, ce are mari considerații pentru talentul lui Engelhart și care are mari așteptări de la viitorul său, a fost nerăbdător, să – l susțină în circuitul vieții, să – l vadă că bea de la izvorul cunoașterii. El se gândi la tinereța sa austeră și anevoioasă. Încă din primii ani de căsătorie el a iubit conversațiile pline de conținut și cărțile bune și a păstrat o stimă entuziastă pentru toate, ce nu l – au satisfăcut spiritual și de la care se abține prin circumstanțe superficiale. | Entry #17320 — Discuss 0 — Variant: Not specified
|
A doua zi a fost nunta. În timpul ceremoniei de nuntă strigătul mireasa sa auzit, se pare a avea o suspiciune înainte de soarta tristă, în timp ce mirele, domnul Peter Salomon Curius, încrezător și zâmbește disprețuitor se uită în jur.Lucru a fost că nu a existat nici o creatură de pe pământ a lui Dumnezeu, el nu s-ar fi simțit superioară. În cazul în care nunta a fost de peste, Engelhart a fost trimis cu ceilalți copii din afara. A fost o grădină frumoasă în spatele casei, plin de măr și cireș. În unitatea de plictisitoare pentru a atrage atenția asupra Engelhart secretat de catre companie, și a intrat într-un mers la adulti abgelauschten partea de jos a grădinii înainte și înapoi. Ce l-ar fi plutit proces inconștient de lucru; cel mai tanar vărul l-au urmat, se întoarse spre el și-l fulgeră în tăcere cu ochi negri. După un timp Engelhart a cerut pentru numele lor, el trebuie să fi auzit de câteva ori, dar nu au inteles cu adevarat. Numele ei a fost Esmeralda, după ce soția unchiului său Michael în Viena, și ea a fost numit Esmee. Această situație a stârnit din nou Engelharts furnicături gelozie, și el a început să ducă discursuri lăudăroși. Spiritul culcat a venit peste el, și în cele din urmă a ajuns iluzii vorbi complet neputincios lui peste, si Esmee, care au fost holbezi la el în uimire, a fugit râzând batjocoritor. În această perioadă, părinții lui conceput decizia de el, deși el a avut la școală cuminte încă un an pentru a trimite într-o clasă pregătitoare, care a condus un profesor pe nume Herschkamm. Dl. Consilier care foarte de Engelharts a avut loc talent și așteptări mari distra de viitorul său, era nerăbdător să-i intre în cercul de viață, bea din fântâna de cunoștințe pentru a vedea. El a crezut de propriile entbehrungs și tineri supărătoare. Chiar și în primii ani de căsătorie, el a iubit conversații miez și cărți bune și a menținut un fanatic respect pentru tot ceea ce a rămas a negat și reținute de circumstanțe externe pentru el mental. | Entry #17608 — Discuss 0 — Variant: Not specified
|